Archive for Aprilie 2012

Frumuseţea s-a născut la sat. Din gips scluptat

Ce l-a lasat cu gura cascată pe fabulosul leu cu coamă roz si lapislazuli in priviri?  De ce este el aşa perplex?

Pai, el este siderat de cât de mulţi  ţărani, modârlani, capsomani, bădărani se opresc din drum să se zgâiasca sub fusta fetelor din spatele său. Care se intorc vioaie cu căldările de la râu,  ridicandu-şi gingaş şi nevinovat poalele.

Artistul care le-a nemurit cu telefonul mobil regreta ca n-a putut surprinde mai bine albastrul de laser al ochilor si roşaţa turbată a buzelor. O palida consolare pentru manieratul leu gay este ca fetele cară găleţi obisnuite, cenusii, de tablă, petru apă şi lături. Nu din acelea din plastic de prost gust, roşii, portocalii etc, pentru voturi.

Splendid ansamblu locativ, aparut in prima jumatate a anului 1990, proprietari comersanţi de oi în ţările arabe,  Dobrogea, 2012. Vedere generală.

Apa de la fântână cică nu este bună. Cum nu am fost avertizaţi în timp util asupra acestui aspect, suntem în masură sa va împărtăşim opinia noastră  post-factum: este foarte bună, dom’le.

Poate tu

În blocul copilăriei mele, undeva pe lângă Casa de Cultură din Constanţa, trăia o familie inventata pentru borcanele cu formol ale muzeului de la Institutul de Medicina Legala.

Fraţi incestuoşi , surori bataioase si cu burta la gură de la 16 ani, alcoolici, reduşi mintal, bolnavi de epilepsie. O karma groaznica, sau inbreeding-ul, ii cadorisise pe cei 6-7 oameni din  apartamentul de doua camere cu cele mai modeste dintre virtuti si cu cele mai detestabile defecte.

Matriarha, doamna L., femeie de serviciu la spital, era permanent însotită de o aură acră de transpiraţie. Împreună cu doamna B., care ne fermeca vara cu gambele ei acoperite cu un păr ca pluşul, putea să-l faca pe un adolescent mai slab de inger sa renunte o saptamana la obsesia pentru ţâţe.

Vedeta jalnică a familiei era Neluţu. Bolnav de epilepsie, alcoolic, cu minte de copil, în jur de 30 de ani, slab şi jigărit şi cu nasul turtit, ca al lui Paul Păcuraru, de la un pumn luat prin cartier. Când gasea ocazia sa bea, Nelutu sa facea urgent pulbere si incepea un show horror.

Familia nu-l mai lasa  in casa, iar asta batea cu pumnii si picioarele in usa, urla, plangea, striga ca un animal, o injura pe maica-sa. Cateodata reusea sa intre in casa, de unde se auzeau imediat urletele lui Nelutu, niste icnete si  bubuituri de mobila. Dupa care Nelutu era aruncat pe palier, unde tipa sfasietor, plangea scancit ca un caine si se vaita timp de o ora ca nu mai poate de la bataie. Groaznic.  In perioada aia locuiam un etaj sub familia L, iar pe vizor, vedeam sus, in capul scarilor, umbra schiloada a lui Nelutu, care dormea chircit, vara-iarna, pe un preş.

Pe langa reactiile pomenite, Nelutu mai păţea ceva la betie. Mai intai se pişa pe el, săracu. Şi purta o unică pereche de pantaloni de stofa de culoare deschisa, ridicati pâna spre la stern, pe care pata de urina era la fel de vizibila ca sânii Ralucai Badulescu.

Intr-o seara, parca de Înviere, toti handralaii de liceu de la bloc eram adunaţi in fata scării. Si, hop, apare si Nelutu.  Nu se clătina, nu se vedea ca e pulbere. Cand s-a apropiat, doar nadragii uzi pana in jos, pe crac, aratau ca scapase la alcool.  Initial, nimeni nu i-a zis nimic. Nelutu fuma linistit in picioare, langa noi, sub stalpul de iluminat. Cand desenul de pe pantaloni a prins a se modifica,  semn ca Nelutu tocmai făcea pe el din nou, Dani l-a interpelat:

– Neluţu, te-ai pişat pe tine, ma’?

Neluţu nici nu a clipit, nici nu s-a intors spre interlocutor,  a tacut putin si i-a raspuns:

– Poate tu!

Doru Buşcu, deja un veteran al acestui frumos blog,  a scris un editorial care mi-a adus aminte de păţania asta. Îi ia în vâful peniţei pe jurnaliştii-sclavi ai puterii portocalii (Tapalaga, Pora, Lupea), care,  speriati ca dupa alegeri se va inchide robinetul cu bănet pentru care şi-au vandut sufletele si obrazul, amuşineaza de pe-acum alte cururi si alte buzunare, eventual in tabara advsersa. „E de presupus că mîncătorii de căcat se pregătesc să-şi schimbe polonicul”, spune Doru Buscu.

„J’accuse!” enunţă linistit Doru Buscu.

Pai, maestre, aveti dreptate sa acuzati, macar din principiu,  renuntarea la deontologia profesionala, sa-i aratati cu degetul pe cei care  manjesc obrazul breslei.  La Tapalaga gasesc pe HotNews cel putin un articol recent il care il ia la perpulis pe Basescu, dar nu asta este importat aici. 

Dar infierarea tradatorilor trebuie precedata de o plimbare-n piata publica,  cu melonul plin cu cenuşă. Care să va curgă pe obraji, in vazul lumii,  ca pişatul pe pantalonii lui Neluţu.  Pentru ca sunteti vinovat de aceeasi magarie pe care o identificati la altii: prostitutia jurnalistica.

În decembrie 2009, după ce interfaţa sa, Mircea Geoana, pierde alegerile, Sorin Ovidiu Vantu isi suna angajatii care-i conduceau trustul media si le explica in ce parametri au voie sa functioneze:

„Nu sunteti liberi, nene. Va convine, lucrati, nu va convine, plecati, ce mare cacat!”

Flegma asta a prins-o din zbor, precum o foca flamanda sardina sarata, Sergiu Toader.

Pentru Doruleţ Buşcu, SOV a pregătit următorul cocktail de căcat:

„Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine, toată lumea îl lasă pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia f…ut- ului din România. Toată lumea începe să înjure instituţia f…ut-ului din România.[…] Nu, mamă, nu, mă, Doruleţ! Dar cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele? Asta-i noaptea minţii! Pe banii mei! Asta este noaptea minţii! Ei luându-şi o şpagă de doi bani sau aranjându-şi vreun post în viitorul guvern. Nu se poate aşa ceva. Şi dacă am fost cu menajamente, cu mănuşi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe faţă totul. Şi aşa e normal în toată lumea asta. Ce, am fost eu puţin legat la ochi, dar lucrurile ­s-au terminat. Deci construieşte organizaţia în acest sens, bătrâne!

Doruleţ-bătrânul scânceşte ceva, dar îşi bagă instantaneu minţile-n cap. Ce să facă, ce sa facă?! Sa-l bage-n pizda ma-sii pe mustaciosul vrajitor si sa plece-n lume cu baietii aia talentati, sa mestereasca o revista a lor? Sa denunte glandul cat un pumn vârât in gura presei?

Sau sa-si aranjeze baveţica si sa asculte cuminte ce vrea stapanul?

Doruleţ-integrul a rămas să conducă Academia Catavencu asa cum si-o dorea SOV, si a schimbat condeiu-n polonic si haznaua-n calimara.

– Doruleţu, ai mancat cacat, ma’?

– Poate Tapalaga!

Doar un faliment fulgerator i-a putut desparti pe SOV si Doruleţ, un an mai târziu. Peştele de presa  SOV scapatase,  sursele de bani pentru balerine de lux dispareau. De rămas, rămânea, însă, ura adâncă pentru mecanismul care a arătat că împăratul editorialelor umblă în curul gol pe bulivar.

Inspectorul Jari Tarponen revine

Inspectorul Jari Tarponen, de la Politia Helsinki*, revine in atentia opiniei publice.

Spre usurarea sefilor sai, de data aceasta, contextul este favorabil Politiei. Oamenii legii, coordonati de domnul Tarponen,  au reusit sa recupereze de la un grup de minori o  sacosa plina cu protozoari,  capturati intr-un lac de langa Oslo.

Savantii cred ca micile creaturi sunt cel mai indepartat stramos al omului si ca ne pot oferi informatii esentiale despre primele forme de viata de pe Terra.

Tinerii se pregateau sa frigă protozoarii acasa, pe o tabla pusa pe jar. Numele minorilor nu au fost facute publice in intregime, pentru a le proteja identitatea, conform legii. Unul dintre ei, Revelion M., a declarat ca protozoarii  parea că   n-au cine ştie ce oase şi c-ar merge bine cu mujdei.

Politia este supusa unei presiuni in crestere din partea organizatiilor norvegiene pentru apararea drepturilor animalelor. Truli Lulison, presedinta Asociatiei „Prieteni Fără Lăbuţe”,  a cerut sanctionarea tinerilor gurmanzi si a declarat ca si protozoarii au drepturi, nu doar căţeii .

* Finlanda, Norvegia, tot un drac 

Şi da, vă căcaţi pe voi

Ma scoate din sarite piţiponceala asta verbală de mare efect cocălăresc: „Şi da, îmi plac cartofii prăjiţi!!”, „Şi nu, don Leoncio n-o futea în cur pe Isaura!”.


Oaaa, ce dramatic este asumată şi întărită ideea! Autorul ne sugerează cumva că afirmaţia pe care urmează să o facă este deja prezentă în conştiinţa interlocutorului, ceea ce o validează automat, îi conferă statutul de adevăr, dat fiind că este împărtăşită tacit.

Este urmaşa lui „ca şi”, antidotul cacofoniilor pentru proşti. „Eu, ca şi căcat pansat, mânuiesc limba română ca un ninja steluţele”.

Grătarătă, excursietă

Ca mulţi dintre români, am ales să ne petrecem o parte din minivacanţa de 1 mai în Bulgaria. Am facut calculele si am constatat ca vom fi nevoiti sa scoatem din buzunare o suma rezonabila. 

Odata ajunsi in Bulgaria, nu vom tine calea statiunilor all-inclusive, ci ne vom indrepta spre ferma de scoici de la Dalboka. Aici functioneaza si doua restaurante cu specific, desigur, pescaresc. Fie ca vom alege supa de midii, midiile cu usturoi, midiile pane, sau midiile cu vinete, suntem siguri ca vom fi rasfatati cu senzatii gustative dintre cele mai alese.

Priceperea bucatarilor, prospetimea produselor, dar si frumusetea cadrului natural au facut ca romanii sa devina, de-a lungul anilor, obisnuiti ai locului.

Locatia se gaseste la cativa kilometri de Kavarna, un orasel aflat pe drumul spre Balcic. Atentie sporita, insa, daca va deplasati cu un autoturism scump! Dupa cum se stie, Bulgaria, mai cunoscuta si sub denumirea de Burglaria*, este raiul hotilor de masini de lux. Restaurantele sunt amplasate la baza unei faleze abrupte, iar cele mai multe masini sunt lasate sus, intr-o parcare, unde nu este exlcus sa cada victime raufacatorilor.

Preturile sunt pentru toate buzunarele. O portie de midii la tigaie cu sos picant, de 400 de grame, costa 7 leva, adica 15 lei noi roni, iar pentru o bere bulgareasca Kamenitza veti mai scoate din buzunare  inca 2 leva, ceea ce inseamna aproape 4,5 lei. Cei mici se pot racori cu un suc de aproximativ 3 leva, sau cu un ayran delicios,  care costa sub 2 leva.

Meniul este foarte variat si include, pe langa midii, si  pesti de Marea Neagra, precum calcanul, lufarul, zarganul, chefalul sau stavridele, dar si raci de balta, sau sturioni.

Trebuie sa spunem cu tristete ca, si la acest capitol, bulgarii ne-au luat-o iar inainte. Pe litoralul romanesc al Marii Negre, pestele din restaurante este cumparat de la supermarket, de multe ori congelat. Din meniuri nu poate sa lipseasca in nici un caz pangasius-ul, un peste care provine din Asia, cel mai adesea din apele Mekong-ului, foarte poluate cu metale grele.

Ca o marturisire, mai este de adaugat ca eu, traitor pe litoral, trebuia sa fiu satul, la varsta aceasta, de toate lighioanele Marii Negre. Trebuia ca faleza sa fie intesata de carciumi, chioscuri, taverne si terase cu tot felul de nebunii pescaresti. In schimb, n-am mancat niciodata  calcan, sau creveti. Nici macar midii despe care sa stiu ca au fost culese din Marea Neagra. Probabail ca am inghitit din Marea Neagra mai multi rahati diluati in valuri,  decat stavrizi la cuptor.

Incheiem spunand ca reporterii retardati, care nu reusesc sa sară din ţarcul cu şabloane, ar trebui duşi la Dalboka,  lângă midii şi, într-o scenă desprinsa, parca, dintr-un film de groaza, lasati sa facă perle de-adevăratelea.

prima poza e luata, cum sa zic,  de pe ilmenudiangela.wordpress, iar a doua, de pe cerecomand.ro

* nou, original! gluma scoasa de mine acum!

Vizitatorilor mei

Velkomin! Brauð og salt, olive?

Adica, in islandeza, „Bine ati venit! Paine si sare, o maslina?”. Am vrut si eu sa fiu gazda primitoare pentru cei doi cititori din Islanda. Din Islanda!

M-apuca jalea, eu tocmai am trecut azi printr-un camp cu iarba cat ceapa verde, plin cu flori rotunde, galbene, iar cititorii mei isi mai trag un pulover pe ei,  saracii. Imi inchipui ca o fi si la ei un fel de primavara, se dezmorteste gerul, probabail ca incep sa se vada mamutii lânoşi din permafrost, cum se vad ghioceii din zapada  la oamenii normali dpdv meteo.

Hai sa zicem ca ai acasa termopane bune, ca iti mai trage un unchi priceput o teava de la izvorul termal din spatele blocului, sa iesi mai ieftin cu intretinerea. Dar tot se intuneca de la 4 jumate, ma gandesc. Ce faci pe bezna aia, nu te apuca depresia? Cresti la bec, precum legumele din supermarket, fara nici un chef, fara nici un haz.

Cu intrebarile astea in minte, caut pe Google  „Iceland news”, sa vad ce efecte are vremea aia ingrozitoare asupra cotidianului rebegit.  Primul rezultat, primul articol, prima stire, se refera la Finlanda. Finlanda, Islanda, tot un drac, tot frig,  tot zloata si  zapada. Asadar:

Avocatul poporului pentru minoritati, domnul Rainer Hiltunen, a declarat ca a fost sesizat in repetate randuri in legatura cu abuzurile comise de politie la adresa imigrantilor din Europa de Est. Desi legea interzice utilizarea etniei drept criteriu in activitatea autoritatilor statului, exista relatari depre un incident recent, in care un grup de est-europeni a fost oprit  pe strada de politisti, fara nici un motiv.

Domnul Jari Tarponen, inspector la Politia Municipiului Helsinki, a respins orice conotatie rasista a acestui episod si a explicat ce anume le-a atras atentia colegilor sai: Sá í fyrsta skipti sem ísbjörn dans.

HotNews, ce-ti mai place membrul!

Nu reusesc sa gasesc o explicatie pentru  patania de ieri de pe HotNews.

Citeam articolul despre un incident petrecut inWest Bank, unde un militar evreu il loveste cu arma in gura pe un ciutan din Danemarca, aflat intr-un grup multinational de sustinatori ai palestinienilor. Si, cum am si eu opinii, am zis sa le exprim, sa ma implic in dezbaterile cetatii. Ca urmare,  ma infig in mouse, sa las un comentariu bine simtit.

– Sezi usor, cetatene! Esti membru? – ma intreaba cu dispret un mesaj-badigard cat malul, pe care nu-l mai vazusem niciodata la poarta HotNews.

– Nu sunt, nenea! ma intimidez eu. Dar e voie sa comentez ca anonim, cum se face de mii de ani la HotNews, nu-i asa?

– Nu e voie. Plimba ursu’.

– Dar, domnul meu, imi voi face un cont chiar acum! – ma revolt eu.

– Cara-te, ba’, lache, de-aici. Nu se poate, nu ne plictisi.

Mesajul, cretin-cretin, dar avea dreptate: era imposibil sa comentezi ca anonim si nici nu era chip sa-ti faci cont, asa cum cereau sefii lui de la HotNews. Formularul  „log in” nu se incarca cu nici un chip.

Opaaa, ia stai putin, bai! In poza se observa si comentarii de la „anonimi”, precum Mishu si Marius, care scriu cu nume de vizitator. Fara cont, fara logare, fara sa fie membri. Adica, asa cum doream si eu.

Asta inseamna ca HotNews a acceptat, initial, comentariile la liber. Apoi, dupa 130 de mesaje, a schimbat brusc regulile, cerând cont de utilizator. De ceee?

Sa fi fost o defectiune cu laptop-ul meu?  Am  incercat si azi, de la alte doua PC-uri, cu acelasi rezultat. Pe de alta parte, e de luat in seama ca ma impac bine doar cu ciocanul de şniţele, la cat de afon sunt cu tehnica, in general.

Totusi, sa fie asta un act de cenzura, prin temperarea/blocarea accesului la comentarii? Sa fie o defectiune la HotNews, nerezolvata de 24 de ore?

Nu pot pentru ca sa stiu pozitia dumnealor, intrucat badigardul de care vorbeam la inceput mi-a dat de inteles ca sefii lui n-o sa ma bage in seama. Cica, daca eram si eu ziarist impertinent, sau parlamentar batauş, sau macar un fost iubit cu boli venerice al Laviniei Pârva, poate-poate.

Eu vreau sa fie o buba tehnica si nu cenzura neverosimil de prosteasca. Pentru ca, altfel, as pati-o cu HotNews cum am patit-o deja cu Academia Catavencu. Ar fi ca o gagica  misto, desteapta, poeta de succes si mare balerina. Despre care as afla ca se fute in cur pe bani cu Nicolae Guţă.