Archive for Mai 2012

Frankenstein la Primărie!

Când vine vorba despre alegeri, eu mă gândesc cu jind la nişte alegeri după filosofia Subway, ori pe tiparul Frankenstein.

Dacă s-a putut Breakfast at Tiffany’s, trebuie să se poată şi Elections at Subway’s.  Subway este un lanţ de magazinaşe fast-food, unde ai posibilitatea să îţi alegi ingredientele senvişului: tipul de chiflă, felul de salam, varietatea de brânză sau de ierburi şi salăţi. Tu arăţi cu degetul în faţa vitrinei, iar, de cealaltă parte, un sandwich artist îl crează la comandă.

Aşa se numesc la ăştia vânzătorii de parizer cu pâine, sandwich artists. Vor să ei gâdile stima de sine a angajaţilor, să facă nişte oameni mai fericiţi din vorbe. Cum o fi la angajări? Ce-aţi lucrat înainte, miss? V-aţi prostituat…Deci, notăm „hormones tamer”. O să vă facem şi mai artistă!

E o idee simplă şi foarte ok să selectezi doar ce-şi place.  Eu, ajuns în faţa urnelor Subway, aş stampila aşa: nişte pâinică Nicuşor, că pare că nu e stricată de la bun început. Dar, pentru că pot să aleg,  aş da la o parte tâmpenia aia sinistră cu adăposturile de cartier pentru maidanezi. Ce schelălăieli, ce urlete, ce putoare şi ce lupte cu vecinii nebuni ar ieşi de-aici!

Aş opta pentru o combinaţie îndrăzneaţă, în continuare: cu nişte brânzică împuţită, dar indispensabilă, de la Gigi. Mai mult mă înfioară realitatea unor copii şi bătrâni omorâţi de câini, decât perspectiva eutanasierii maidanezilor.

Nu mai vreau aşa ceva. Fata din film nu pare nici om rău, nici că i-a provocat, sau ce mai delirează nişte oameni de bine. Fata trecea printre blocuri, pe unde s-au făcut stăpâni nişte câini teritoriali. Opinia mea este minoritară, probabil, dar, ce să faci, fiecare  om sau bou cu sistemul său de valori.

Duuupee astaaa, aş felia nişte guşă afumată de la Nicuşor, celălalt Nicuşor. E mai onest să spui „guşă afumată bine”, decât „guşă adormită la volan, în intersecţie, din cauza ostenelii”. Aş păstra din guşa asta organizarea eficientă şi  disciplina de lagăr de concentrare

Ca să taie greaţa populistă cu posibile efecte catastrofale ale şuncii de mai sus, adaug o salată de varză, a la Cluj, a la Răchiţele, sau pe unde mai e Boc acum.

Şi, deasupra, cu maaare atenţie,  aş presăra un toping de curţi cu juraţi de la Dan Diaconescu. Ingredientul ăsta surprinzător mi l-a semnalat chef Cucui, n-aş fi bănuit că e ceva digerabil pe acolo.

Asta e varianta Subway. Sistemul Frankenstein e mai fun, intri cu drujba-n ei şi-ţi modelezi singur candidatul, vruum-hârşti! ca  un chain-saw artist adevărat.

Anunțuri

Un intelectual rasat, în pericol să ajungă lângă nişte ţărani de la Agricultură

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru cine are carenţe grave de cultură generală, Mircea Badea a pierdut 150 de milioane, pariind pe victoria lui Lucian Bute în meciul cu Froch.

Despre Mării şi pălării. The power of rebranding

The little girl, 10-11 ani, la masa.

Little girl, azi avem ostropel. Îti place ostropelul?

…nu.

(Aoleu….Ideea!) Dar vrei mâncărică Barbie cu pui?

 

 

 

Mâncărică BARBIE cu pui?

A bobinat ostropel strămoşesc de să se urce în farfurie, ca pisoii în bolul cu crănţănele junior. Foarte bun ostropelul, i-am tras rapid şi o garnitura simplă de orez, s-a pupat excelent cu sosul roşu.

La mijloc de luminişi, unde lupul face pişi*

O poveste cam greu de digerat. Un veteran de război de prin Ardeal gestionează prost criza prin care au trecut bătrânii cu tăierile de pensii, interdicţiile pensie plus salariu şi toate nebuniile din ultimii ani. Memorii la preşedinţie, degeaba. Îşi pierde casa şi ajunge să trăiască în pădure, iarnă-vară, ca un sălbatic.

Singura utilitate a cererii depuse de bătrân la primărie, să fie lăsat să doarmă în anexele sălii de sport construite pentru cei 17 elevi rămaşi în comună, poate că a fost găsită la toaletă, de vreun funcţionar cufurit. Radu Mazăre, şmecher, hoţ, cum zice lumea, dar a anunţat că-i oferă un loc în casele sociale cu care o să câştige şi alegerile de anul asta.

Ha. Ţeaaaapăă! Doamna Dana Grecu, sorry, băgaţi altceva în seara asta. Fuck you, too, domnu’ Radu.

E un reportaj despre cel mai zen şi mai bullshit-free moş ever, de la Ghandi încoa. Sunt convins că povestea lui e mai interesantă decât a vrut să spună. Doamna Lagardere, dumneavoastră să nu vă uitaţi! Că poate ni-l daţi drept model, ca pe Stakhanov, la strâns cureaua.

Stai să ajungă prin CanCan, Libertatea, să vezi titluri, „Bear Grylls de România”, „Bear, tu poţi să faci ca el?” etc.

* În clasele 1-8 aveam o colegă, Elena Leonte, deşteaptă, cuminte, subţirică, frumuşică. Nu ţin minte din ce motiv am început eu şi cu încă un deştept să-i spunem „Lupu”. Şi, de la Lupu, i-am făcut fetei o poezie intitulată „La mijloc de luminişi”. Celălalt vers este în titlu.

După-amiază de bărbat singur acasă

Oaaaaahh…cât e? …nu mai pot să dorm. E un lucru bun să îl ţii pe Dl. Leptopică la îndemână, jos, lângă pat.

Leptop-leptop-leptop, face omul la laptop. Acum câteva săptămâni, ieşisem la geam să cârâi-fluier-gânguresc şi eu la nişte vrăbii, păsărele, să interacţionăm.   Soţia: „Ce se-aude acolo? Un leptopar cu ciuf de Dobrogea?”

Acum n-am decât să şi înjur păsărelele în turceşte, ce vreau eu, să le fac curve, sau să-mi cer iertare plângând. Sunt singur acasă. PĂSĂRELELOR, AŢI BELIT-O, NEVASTA NU-I ACASA!!!

Două pahare de lapte cu jumătate de ecler şi jumate de prăjitură cu ciocolată, toate reci, de la frigider. Motanul vrea crănţănele noi. Mârrr-miauuu, mârmiauu! Ia, mă, crănţănele proaspete, porcule.

Telefon, pup, pup.

Hai, că nu e cazul de aspirator. Leptop-leptop-leptop.  Motanul, 6 kg de pisică, vrea neapărat pe pieptul meu. Mă gâdilă cu mustăţile pe obraz, am peri de mâţă-n barbă şi pe buze, ptiu-ptiu, iar cu târtiţa îmi ocupă tastatura. Întind cât pot gâtul din perne, ca o broască ţestoasă extrem de sociabilă, să-i văd pisicii balistic, peste culmea fundului, la ecran.

Leptop. Eu si pisică suntem înconjuraţi de boluri cu alune, cutii de bere, coji, fire de căşti, cabluri. Sună interfonul. Mi-o fi atins cineva maşina în parcare? Eu sunt panicos, că aşa am păţit odată.

Pisică, dă-te pe mine, îl împung eu uşor. Da’ cu grijă, să nu dărâmăm astea pe aici. Pisică mijeşte ochii şi-şi lasă curul greu-greu, pe pieptul meu. Nu. Băăă, dă-te, că sună interfonu’, trebuie să mă edific. Împins mai zdravăn, pisică ia măsuri: se ancorează în buricul şi-n sfârcurile mele cu nişte gheare cu chilli. FUUUTUTEEEEE-N CAAAPPPP!!!

Bună ziua, de la Kaufland, cu pliante,  îmi daţi drumu şi mie? Da, tinere, acum îţi dau drumul, dar ţi-ai consumat porţia. Data viitoare, dacă soarta emisferei nordice depinde de mine şi de pliantele tale, e nasol, te descurci, legi şi tu cu o sârmă.

Din oglinda de la uşă, un domn ciufulit, cam netuns, cu o barbă a la Ahmadinejad, în pantaloni scurţi şi tricou de dormit, constată că îi e foame. 103 kilograme de lene şi răsfăţ mănâncă ciorba de legume cu pui direct din crăticioară, nu ne fandosim cu farfurii.

Telefon, pup-pup.

Leptop-leptop. Ia uite, s-a întunecat deja. Kebab cu de toate de pe b-dul  Tomis, de la fosta librărie Adevărul şi două beri.

Oaaaahh…

Pod de florărese peste Atlantic

Controversa „ţigan sau rom” are o surioară în USA. Deloc surprinzător, opiniile sunt împărţite şi în rândul comunităţii  de afro-americani, niggas, ori ţigani.

Im a mother fuckin nigga man, I ain’t all that african american shit.

Pare jicnit omul ăsta?

Jurnalistele care folosesc mucii ca aditiv în fasolică

În Evenimentul Zilei de astăzi, o doamnă jurnalist  ne vorbeşte despre Adolescentele care folosesc avortul ca mijloc de contracepţie.

Eu aştept şi următoarele titluri:  „Politicienii care fură pe faţă milioane de euro, ca să nu fie bănuiţi că îşi fac piaţa cu maşinile de serviciu”. Sau „Femeile care devin actriţe porno, ca să nu creadă lumea că  ar fi  nişte materialiste care s-ar mărita pe interes”.  Şi „Mihai Morar, care ciordeşte poante de pe net în văzul lumii, ca să nu lase impresia că este un tălâmb lipsit de umor”.

Avortul, ca mijloc de contracepţie?! Iniţial, am crezut că jurnalista şi-a pierdut capul între figurile de stil căutate pentru titlu. O scăpare. Apoi, am văzut că ne vorbeşte despre situaţia din Wales. O fi un fel de judeţ, sau un oraş mai mic din Anglia.  Că nu se precizează clar în articolul din Daily Mail, de unde este preluată ştirea. Wales scrie acolo, Wales rămâne şi-n traducerea noastră.

Asta nu mai e scăpare, doamna nu ştie că Wales este Ţara Galilor. Şi copiază fără să gândească tot ce debitează autoarea articolului original.

Face ziarista britanică o gafă,  gafa rămâne şi la traducere în limba română. Latest figures suggest many girls are using abortion as a form of contraception.  Ladies, please. Şi în engleză, şi în română, „contracepţie” şi „avort” au aceleaşi înţelesuri, nu poţi împiedica apariţia sarcinii înlăturând o sarcină deja existentă.

Dincolo de gafele astea, treaba e nasoală. O grămadă de adolescente britanice avortează ca la balamuc. De ceeee? Pai, iată de ce: UK teenage girls ‘worst drunks’.

Însă lucrurile pot evolua în bine. Eu cred că deschiderea societăţii engleze către multiculturalism , combinată cu mobilitatea crescândă a populaţiei europene, va duce în timp la diminuarea numărului de avorturi la adolescentele din UK.  Dar o să creşte proporţional numărul dă nunţi cu mirese borţoase dă 12 ani, I would eat yours!

Later edit. EVZ recuperează la interviul fără menajamente cu măturoiul puturos care şi-a găsit şi el serviciu pe la 40 de ani. De fapt, nu şi-a găsit, ci i s-a dat. Oare primeşte şi el salariu, sau direct pensie?

Despre Mircea Badea înţeleg de ce nu se mută de la părinţi: are în fişa postului să mănânce rahat ca la mama acasă. Dar Remus? Bine, bullshit consumă şi Remus, e freelancer.  Dar, să nu te mai vezi de păr şi să urli din camera ta de licean, bagat pe jumate în şifonier,  „Maamăăă, vezi că nu mai am chiloţi, pune şi matale maşina. …” WTF, Remuse?!