Fotbalul, sportul-rege, fotbalul, sportul-bulibaşă

Domnii ăştia cu care mai servesc eu câteodată o bere, două, şapte,  s-au obişnuit cu întrebările mele şi cu felul lor. „Şi cu cine joacă Chiajna, cine-s ăia-n verde? Aha, Bihoru. Bine.”

Am încasat miştouri,  s-a vindecat locul. Dar eu le spun mereu. Bă’, la ce să mă uit la Chiajna – Bihor?!  Sau la Steaua- Dinamo? M-am tot uitat. Ba că mă păcălea câte un promo la Pro TV, demn pentru a semnala a doua venire a Mântuitorului, ba că mă mai uitam cu taică-miu, acasă (mai rar), ba cu voi – şi mai rar.

Şi ţin minte aşa: în 8-9 cazuri din 10, fazele de atac, momentele care te-ar face să te ridici puţin de pe canapea, surescitat –  toate eşuează lamentabil în mingi scăpate caraghios  în out, sau în preluări stângace, care duc la pierderea posesiei (aşa se spune) şi la năclăirea jocului .

Nimic dus pana la capat, nimic  care sa rasplateasca asteptarea unei lovituri de la marginea careului  – mingi aiurea, suturi in zid, faulturi sau simulari jenante, oportunităţi irosite stupid de câte un pitic crăcănat, cu moţişor de gel în cap şi tatuaj pe gât.  Totul este o frustrare continuă pentru mine, este o etalare de neseriozitate, de superficialitate, de calitatea a 3-a. Hai, bă, bou bălţii, pase, pase!!! PASE, futu-te-n aripa!  Nici sa pasezi nu poti, te-ai impiedicat ca un prost…E plicticos şi enervant, de parcă l-ai învăţa tabla înmulţirii pe un retardat îngâmfat.

Şi fiecate episod de felul asta are vreo 3 variante de final, care-mi umplu ecranul: 1. jucatorul prost se scuza gesticuland nervos catre colegi,  2. se aplauda singur, cu capu-n piept, in timp ce pleaca de la locul faptei (de ce, e mândru ca a fugit mai mult de 15 metri dupa mingea scăpată-n out, până la urmă?),  sau 3. Jercălău scuipă cu năduf şi se scarpină pierdut la pulă.

Aşa că, la ce să mă uit?! De ce să ştiu ce a zis Pinalti despre arbitraj? Pentru care motiv m-ar interesa cine o să pice-n liga secundă, când granzii fotbalului românesc sunt nişte panarame care nu au nimic de oferit ? Nu văd rostul, e ca şi cum aş cumpăra marfă proastă şi stricată la preţ umflat.

În seara asta am înnebunit la Atletico Madrid – Athletic de Bilbao. Poate sunt eu cam nedus la stadion, macar si la TV.  Dar prima repriză, cel puţin, mi s-a părut ireală. Ce şanse erau să se lege impecabil 5-6 pase în 2-3 secunde, într-un păienjeniş de jambiere duşmănoase? Cât de neverosimil, cat de frumos se dribla, cât de bine şi de rotund se încheia aproape fiecare episod alert, cum fiecare faza reuşită era urmata în cascadă spre poarta de încă una şi încă una, de săream din pat, urlând, înnecat de emoţie!

Mie îmi place sportul, îmi plac reuşitele, îmi place să văd performanţă şi spectacol. Îmi pare rău că n-avem chestiuni de bază, pentru care nu ne-ar fi trebuit transferuri de zeci de milioane, sau muncă şi seriozitate. Am văzut în tribune, la Madrid si Bilbao,  cucoane vopsite pe faţă, unele frumoase, am văzut copii,  am văzut figuri şi grupuri pe care nu le-ai asocia cu galeria unui club de fotbal.

Am vazut pe la Procesul Etapei, sau la Digi Sport, lideri sau membri de galerie cu promisiunea recidivei în ochi. Ştiu că portarii nu pot să degajeze dacă nu sunt îmbiaţi cu fellatio, ca subiecţi receptivi. N-ai ce să cauţi la stadion, aşa cum i-am vazut aseară pe spanioli.  Până la urmă, mi-ar fi plăcut să merg şi-n contexte de felul ăsta, chiar şi la stadion la Farul. Am mai fost, demult. Jocul, jalnic, dar atmosfera te electriza, până la urmă. La fel cum poţi să te îmbeţi şi cu lichior de găinaţ.

Asta e, hai noroc.

Anunțuri

8 responses to this post.

  1. Posted by neax on 10 Mai 2012 at 4:32

    Din ce spui, pare că îţi place să te uiţi la sport, nu că îţi place sportul.
    Aia e munca lor, să fută o beşe între barele porţii. Ce rost are să-i priveşti? Ei vin să se uite peste umărul tău când lucrezi? Iar ca să „ţii” cu o echipă e chiar…

    Răspunde

    • uite un argument imbatabil că eşti în eroare cu privitul la alţi meseriaşi: pamela anderson avea în fişa postului să arate bine, asta era meseria ei. 🙂

      nu-mi place să mă bag la ceva ce nu mă pricep. la fotbal sunt henţ, am două picioare depte (sunt stângaci). dar baschet servesc cu plăcere, chiar am în plan să reiau. când îmi intr-un mână, joc binişor şi bowling etc.

      Răspunde

      • Posted by neax on 10 Mai 2012 at 9:57

        Păi ai ales exemplul prost, că e prea umflată ca să-mi atragă privirea. Dacă zicea Naomi Campbell nu mai aveam replică.
        Dar tot mi-a plăcut, în Borat.

        Răspunde

  2. Posted by inlarg on 15 Mai 2012 at 21:57

    mi-a placut mult stadionul si meciul:))
    de-as fi fost in bucuresti, pe stadion eram….

    Răspunde

  3. Posted by inlarg on 16 Mai 2012 at 11:02

    ehe, a fost si s-a dus pe apa sambetei

    ai putea pune o casuta cu comentarii pe dreapta sub articole recente?

    Răspunde

  4. […] Iar Gicuţă ne apropie de miezul poveştii. Aseară mă uitam la prima repriză a meciului Italia – Croaţia, tolănit în pat, lângă nevastă. Meci destul de frumos, după standardele mele. […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: