Posts Tagged ‘presa’

Varanului, în versuri, oral.

Când corabia începe să ia apă, unii şobolani fug. Alţii se apucă să scuipe liric unde au lins înainte.

Nota, vă rog!

Marius Tucă (n.n.  – pe bune!)

Băiete, să ne faci nota!

E târziu,
suntem ultimii clienţi
şi, în curând,
dacă nu vom pleca,
nici drumurile
n-o să ne mai aştepte.

Te rog, nu ne trece şi vieţile
la socoteala asta,
am venit cu ele de acasă.
Dar nu uita să adaugi
toate înfrângerile
consumate până la capăt.
N-a mai rămas nimic,
am lins farfuriile.

Fii atent la calcule, băiete,
să nu cumva să scazi
marile izbânzi,
fă o notă separat
şi, mai ales,
nu le trece lângă şpriţ.

E târziu, băiete, dar nu uita
să treci şi umilinţele.
Știu, nu ţi-ar ajunge
toate notele de plată din lume.
Trece-le la pauşal,
dar ai grijă
să-ţi rămână loc
să tragi linia,
consumaţia,
din punctul ăsta de vedere,
este abia la început.

Băiete, e târziu,
e foarte târziu,
trece totul repede.

Încarcă-ne nota!
o merităm
cu vârf şi îndesat,
am consumat
şi ne-am consumat
până la ultimul sentiment,
până la ultima respiraţie.

Trece, nu te ruşina,
şeful de sală
o să fie necruţător,
trece şi toate iubirile
împărtăşite
sau neîmpărtăşite,
nu mai avem timp
nici măcar
pentru o chiflă.

Știu, băiete,
după socoteala ta
îţi dă cu minus.

Pune plus!
e prea târziu să mai discutăm
detaliile, micile amănunte,
virgulele.

Și mai adu o sticlă
cu vin roşu,
că, după socoteala noastră,
noi vom rămâne aici
drept bacşiş.

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/marius-tuca-nota-va-rog-640209.html

Să vă fie de bine, dom’ Profesor! Şi dumneavoastră, domnu’ poet.

Poliţia politică portocalie, cu noi stenograme

Schimbarea guvernării portocalii este numai jumătate din calea de parcurs pentru eliminarea statului poliţienesc.

Pentru că, asemenea şarpelui veninos, care poate muşca chiar  şi după ce trupul îi este despărţit de cap, la fel şi Traian Băsescu este capabil să otrăveasca societatea şi după ce partidul i-a fost despărţit de putere.

Presa incomodă este, din nou, ţinta unui atac furibund al preşedintelui-năpârcă. Utilizând o tactică veche, Băsescu a lansat către public  înregistrările discuţiilor dintre jurnaliştii incomozi Preşedinţiei şi adversarii săi politici, urmărind să îi decredibilizeze pe opozanţii Ciumei Oranj.

Iată o astfel de înregistrare, care arată, chipurile, cum jurnaliştii satisfac prompt comenzile  patronilor:

Glumă deosebită, născocită chiar de mine, patronul acestui blog:

Q: De ce nu se mută Mircea Badea de la părinţi nici la 40 de ani?

 A: Pentru că îi place să mănânce căcat ca la mama acasă.

Sula si prefectura. Studiu comparativ

Postul asta a fost, initial, un comentariu la un articol de-al lui Andrei Manţog, in care infiera ipocrizia unui boss din top managementul BOR. Care, pe de-o parte, critică abandonul moral al societatii, căderea în derizoriu etc etc, toate, cu complicitatea presei. Dar care, de cealaltă parte, este complicele tuturor arogantelor si magariilor comise de popimea corupta – mercurialele pentru botezuri, nunti sau mystic parties, desfrau, infatuare etc.

Image

Din viteza si elan tineresc, Mantog ii cam baga  la gramada pe toti preotii si uite-asa se comit niste nedreptati.  Si eu pot sa emit enuntul destul de usor de inghitit ca ziaristii sunt rapandule cu totii si sa adaug o lista lunga si la fel de impuţita cu măgării imputabile jurnalistilor, care au mărşăluit umăr la umăr cu marii hoţi.

Insa altundeva doream sa ajung – anume, la transferul incorect de vina care apare dinspre popime inspre religie, respectiv, dinspre ziaristii piscotari şi găozari, înspre jurnalism, in general.

Mantog are dreptate pana la un punct, tagma preotimii are prea multi paduchi. La un moment dat, am fost nasi la botezul unor prieteni. La final, popa m-a chemat in spate, in naos, sau cum ii spune, si m-a intrebat : “Cat ai la tine?” Am intepenit, cu banii in mana. Daca vroia, putea sa ma violeze, asa anesteziat eram. I-am dat cat a cerut, buimac, apoi m-a trimis sa le dau bani si alora din cor.

Cam acelasi lucru l-a patit si George Buhnici.

Si mai am povesti din astea la prima mana, dar unele sunt prea personale (nu, dom’le, pana la urma nu m-a violat popa ala, nu despre asta e vorba cand zic “chestii personale”).

Ei, cu toate experientele astea, eu insist sa spun ca se face o confuzie paguboasa intre – pe de o parte –  popii astia defenestrabili, intre institutia bisericeasca foarte corupta si – de cealalta parte –  religie, privita ca sistem de norme sociale foarte-foarte utile in continuare.

Unii spun ca se pot comporta omeneste si fara religie. La un moment dat, chiar,  dadusem pe internet peste un fel de miscare, ONG, secta etc, intitulata  “Good Without God”. Ok, dar nu cred ca se poate aplica la scara mare. Am vazut ca la fel opina si TS Eliot. Zicea ca intelectualii, sau o parte din ei, pot face asta.  Pentru marea parte a populatiei, insa, este nevoie de ceva suplimentar, de religie.

Si cred ca are dreptate: daca era suficienta convingerea intima, asumata de toata populatia ca nu e ok sa furi, nu mai era nevoie de pedepse, de Codul Penal. Eventual, astea ar fi fost niste situatii cu totul exceptionale.  In rest, populatia s-ar fi comportat cum trebuie intr-o proportie atat de mare, incat sa nu se simta nevoia sociala a unui sistem coercitiv (amenda, pârnaie).

Legat de sanctiuni, si asta mi se pare un pseudo-argument impotriva religiei: ” dom’le, eu sunt un spirit liber si resping orice sistem din asta religios, care imi impune cu forta anumite reguli, sub amenintarea pedepselor, a iadului, etc etc, e o barbarie”.

Pai, surpriza: orice sistem laic iti impune, tot cu forta, niste reguli si tot sub amenintarea cu pedepsele. Se mai numeste Regulament de Ordine Interioara, Cod Penal etc.  Chestie clasica de management al resurselor umane: biciul si zaharelul.

In urma acestui post lung si dragut cu religia, ma astept si eu ca de Pasti sa ies neinfrant la ciocnit oua, macar.