Posts Tagged ‘referendum’

Cum stă treaba cu boicotul

Ponta despre ameninţarea lui Băse cu boicotul la referendumul pentru revizuirea Constituţiei useliste: cică neparticiparea nu este o formă de exprimare. Sau aşa ceva. Adică aceeaşi prostie pe care o molfăiau idioţii  vara trecută, la suspendare, cum că aia care nu vin la vot nu contează, că-şi abandonează dreptul de a se exprima pe chestiuni de interes public major.

Dădeţi-mi voie să mă micţionez pe prostiile astea. Aşadar: avem 3-4 categorii de poziţionări vizavi de implicare pulimii în procese de acest fel.

1. Pulimea care, în mod tradiţional, nu se duce la vot. A fost o singură dată, prin anii 90 şi nu i-a plăcut. N-o interesează cine participă, n-o interesează cine câştigă. Îi este indiferent. Nu vrea să îşi exprime opinia pe acest subiect.  Nu are nici o intenţie să influenţeze, cumva, rezultatul scrutinului.

2. Ăia care se duc la vot, care se mai ceartă cu prietenii şi cu vecinii pe tema alegerilor, a referendumului. Vor să îşi exprime direct opinia, sunt implicaţi, sunt interesaţi, vor să influenţeze rezultatul votului.

2 secund. Subcategoria ălora care se duc la vot/referendum de frica primarului, a patronului, ori care votează pe bani/50 de ţuică. Asta e altă chestie.

3. Boicotiştii, boicotarzii, boicoteurii. Ăia care nu se duc la vot, dar care urmăresc, prin această metodă, să influenţeze rezultatul scrutinului. Absenteismul lor este o formă alternativă de exprimare a voinţei cetăţeneşti. Sunt conştienţi că boicotul are rezultate directe, clare, asupra rezultatului final şi, în condiţii vitrege, aleg să utilizeze această armă electorală. Voinţa lor este explicită, nu există dubii asupra implicării lor în tranşarea chestiunii supuse dezbaterii publice/votului.

Aşadar, domnu’ Victoraş, stimaţi idioţi – mai uşor cu măgăriile acestea.

votant-care-stie

Anunțuri

Today was a fine day for Justice

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa funcţionează fix lângă sediul PSD. Pare o aluzie evidentă, o încercare de intimidare din partea hoardelor portocalii.

Hai, să-l scoţi pe „Traian” din imn – de două ori – asta i se poate întâmpla orişicui. Dar să-i faci tu pe oamenii ăia de la PSD să meargă zilnic la serviciu cu gândul că, oricând, un procuror nebun poate trece aleea în papuci de casă până la ei – asta mi se pare o căcănărie premeditată şi sadică. Ţin minte că la Braşov am mai văzut aşa ceva, la grădina zoologică, unde nişte capre în depresie cronică, probabil, erau vecine cu un tigru deosebit de stinky şi cu nişte lei cu gura mare.

În holişorul pătrat al Parchetului stau cam fierte, pe scaune şi în picioare, vreo 10-15 persoane care, la prima vedere,   cunosc fiecare cam tot atâtea cuvinte. Bărbaţi bătrâiori şi sfrijiţi, doamne de toate vârstele, unele, arhetipul vânzătoarei slabe moarte dintre rafturi, hămălite până la epuizare, altele, efigia vânzătoarei grase de smântână din Piaţa Griviţei. Şed cu mâinile împreunate şi frământate în poală. Alea slabe, cu umerii înguşti şi adunaţi în faţă, pe sub jacheţele, alea grase, cu ele de-abia împreunate pe sub ţâţele uriaşe, acoperite de ilice.

Se şuşoteşte, se spionează vecinii cu interes şi teamă. Din când în când, discuţiile cunosc nişte răbufniri cu voce joasă. „Da’ ce?! Eete na!”. Pare că cineva îşi face curaj.

Situaţia se animă brusc când o doamnă, profitând de lipsa de organizare a veteranilor holului, sare rândul şi o zbugheşte pe uşa deschisă de un procuror  care întrebase cine urmează. Indignare generală. „Domnu’ şef, ia faceţi ordine aici, că, uite…!”. Domnu’ şef, un jandarm tânăr cât malul, îşi face apariţia precipitat, dar tardiv. Parşiva dispăruse pe culoare şi, probabil, deja era la al doilea „Nu, să moare copiii mei!!”.

Tocmai când începusem să transpir de plictiseală şi de cald, uşa se deschide din nou şi o doamnă procuror îmi rosteşte numele.  Aşa da! Nimeni nu se uită câş, scap de oprobiul public. Ordinea este restabilită, iar eu intru cu procuroarea în sala de şedinţe.

La o masă mare, ovală, pe lângă vrafuri de dosare şi hârtii, tăvi cu cafele, ape şi sucuri, stau 7-8 procurori, fiecare cu câte un cetăţean lângă.

Mi se arată şi mie un dosar cu liste. Dobitocul care îmi falsificase semnătura la referendum utilizase cam aceeaşi măzgăleală de mai multe ori consecutiv, o dată pentru mine, iar restul, pentru familie – părinţi, fraţi, surori etc. Nici măcar nu se chinuise să o modifice. Aşa l-au prins pe cretin, au luat la ochi, pagină cu pagină, fiecare dosar cu liste. Procuroarea e epuizată, îi spune unei colege că îi este rău fizic. O cred. Ea şi colegii ei nu pot să ignore semnăturile a 7,4 milioane de români.

Jur pe Biblie cu o voce uşor răguşită de emoţie şi, din acelaşi motiv, dictez adresa greşit.

La plecare, procuroarea mă conduce spre uşă. Mă întorc din mers să întreb dacă au găsit multe cazuri de felul asta şi o surprind trăgându-şi, tot din mers, ciorapii dasupra genunchiului. „Sunt destul de multe. Pe străzile unde s-a votat mai mult găsim încă pe atatea semnături false”.

În maşină aud că procurorii DNA l-au reţinut pe primarul din Năvodari, Nicuşor Matei, pentru nenorociri cu nişte terenuri, şpagă, dosare penale. Nasol, să ai tu 40 de hectare de teren intravilan pe malul mării, să ai televiziune, pepinieră de hiene de presă şi curvet de consum, să câştigi în vară alegerile cu 70%, să te visezi viitorul Radu Mazăre  şi, deodată, să te pomeneşti că te aşteaptă 4-5 ani de blogăreală şi cantonament.

Dar, mai multe despre Nicolae Matei, într-un episod viitor, dedicat de doamna Lucia Hossu Longin martirilor-eroi ai luptei împotriva ciumei oranj din Justiţie.

Nu mergeţi la vot, indiferent ce mesaje primiţi!

La 10.00 prezenta era de 9.05 (marja de 3%). La locale era 8.99%.

Ce ne spune asta? Ca daca boicotul functioneaza, alegerile se invalideaza. USL, previzibil, s-a mobilizat foarte bine spre excelent.

Sa vedem cit de bine va functiona demobilizarea PDL. Daca va speriati de prezenta si mergeti la vot, faceti prezenta de la locale si validati referendumul.

NU mergeti la vot si totul va fi bine. Stati calmi. Fara voi nu se face cvorumul. NU votati!

blogary.ro

Ce să mai facă Băsescu la Cotroceni?

Mă tot lovesc online de pleoşteala unor comentatori care se întreabă, deznădăjduiţi, că ce-o să mai facă Băsescu la Cotroceni, izolat, cu un guvern ostil, chiar dacă supravieţuieşte referendumului.

Păi, stimaţi tovarăşi, ce să facă?! Uite, o să bea un vischi, mai întâi. Apoi, o să facă chestiile care constituie motivul principal pentru care încă este sprijinit de o parte a populaţiei lucide şi de Occident.

De exemplu, o să aibă grijă cine ajunge la DNA şi Parchetul General, după ce le expiră mandatele lui Morar şi Kovesi. Asta încă  îi mai stă în puteri. Vi se pare puţin lucru? Nu e deloc, e chiar esenţial. Dovadă e faptul că procesul de suspendare a căpătat un ritm galopant după ce au ajuns în puşcărie intangibilii Năsase şi SOV. După ce Voiculescu s-a clătinat, cu ochii beliţi de spaimă, deasupra hăului.

Justiţia e miza acum, iar cărţile se fac pe termen lung. Iar Băsescu este, probabil,  ultimul atu pe care îl mai are Justiţia în bătălia cu revoluţia bunului simţ a lui Antonescu.

Care Antonescu, apropo, merită o întrebare în oglindă – ce legitimitate a avut  Crin Antonescu în Parlament, din moment ce a câştigat mandatul de pe locul al doilea, prin redistribuire? Adică nu a fost votat de majoritatea electorilor din colegiul respectiv. Aşa cum el se întreba ce legitimitate ar mai avea Băsescu la Cotroceni, din moment ce nu mai este preferat de majoritatea electorilor.

Diferenţa ar fi că pe Crinelu nu l-au vrut oamenii de la început, pe când pe Băsescu nu-l mai vor la mijlocul mandatului, după 3 ani de criză, erori de comunicare şi propagandă securist-voiculesciană.

Între timp, Sebastian Lăzăroiu spune pe contul său de Facebook că sunt şanse mici ca referendumul să atingă pragul minim de validare.

Cum se umblă cu democraţia vopsită

Un dobitoc (sau un ticălos, sau dobitoc ticălos) pufnea pe nas: „Ce atâta gargară cu democraţia în pericol?! Ce este mai democratic decât votul poporului?”

Păi, mai, Tâmpy , votul poporului este adus în scenă de un  şir de nereguli. Începând cu demiterea abuzivă a şefilor camerelor Parlamentului (ei pot fi revocaţi DOAR de grupurile parlamentare care i-au propus, în cazul nostru de PDL; de-aia Năstase şi Geoană au rezistat atât în funcţiile respective), continuând cu anihilarea unei instanţe judiciare esenţiale, prin reducerea nejustificată de atribuţii (Curtea Constituţională, în contextul în care urma să se discute, culmea, tocmai despre Constituţie).

Aşadar, s-a ajuns la votul poporului după comiterea unor abuzuri. E ca şi cum eu ţi-aş arde un cot în nas, fără absolut nici o justificare, dar te-aş consola că vor intra imediat în scenă poliţia, procuratura, instanţa de judecată – expresii ale statului de drept, ale dreptăţii, ale democraţiei.

Toate astea nu sunt mofturi. Astea şubrezesc statul de drept, democraţia. Au trezit reacţii  fără precedent în ultimii 20 de ani spaţiul european, în USA. Doar mineriadele anilor 90  au avut un efect similar.  Ponta a fost convocat la Bruxelles, s-a propus suspendarea dreptului de vot al României din Consiliul Europei. Sunt nişte abuzuri fără echivoc.

Şi mai este o problemă cu votul popular în condiţiile astea. Băsescu este supus, abuziv, reacţiei nervoase a mulţimii sleite de criză. Înainte de terminarea mandatului, fără să fi încălcat Constituţia. E ca şi cum i-ai da unui copil posibilitatea să spună dacă vreau să mai asculte de tati, care tocmai i-a redus porţia de îngheţată, pentru că avea laringită.

Situaţia asta vulnerabilizează orice politician, care s-ar gândi, pe viitor, să-şi asume nişte măsuri nepopulare, dar necesare. Ar fi un argument pentru cel mai scârbos şi păgubos  populism. Politicienii au nevoie de o anumită stabilitate, tocmai pentru a fi capabili să facă şi ceea ce este nepopular, dar necesar. Judecata, pentru că trebuie să fie şi o judecată,  vine la fiecare 4, respectiv 5 ani, la termen, după terminarea mandatului. Înainte de termen, însă, se justifică doar prin comiterea unor abuzuri grave. Abuzuri pe care Băsescu nu le-a comis.

O altă căcănărie este invocarea caracterului consultativ al avizului Curţii Constituţionale.

Da, avizul este consultativ (în mod absurd, mi se pare mie). Dar asta nu înseamnă că avizul nu oglindeşte o relitate obiectivă. Faptul că este doar consultativ, e o chestie de procedură. Mulţi borfaşi au scăpat în ţara asta pe procedură. Dar avizul ăla conţine un adevăr.

Avizul Curţi Constituţionale este ca opinia unui medic. „Domnule, ai boala X. Se impune tratamentul Y”. Reţeta pe care ţi-o înmânează medicul nu are putere de lege şi nimeni nu te poate obliga să respecţi ce spune medicul. Dar asta nu înseamnă că medicul nu are dreptate şi că tu nu eşti un imbecil ignorându-l.

Îmi pare rău că oamenii au fost atât de afectaţi de tăierile de salarii, de sărăcie, de greutăţi. Îmi pare rău că cei care au luat măsurile astea, încrâncenaţi de o luptă politică şi mediatică, nu au reuşit să mai arate şi compasiune pentru oameni. Ministrul Muncii din Italia, o cucoană, a plâns în parlament, când a anunţat reuceri de salarii. Îmi pare rău că oamenii nu înţeleg că miza îndepărtării lui Băsescu nu este creşterea de salarii, ci reinstalarea sistemului mafiot, care să nu mai permită trimiterea la închisoare a marilor hoţi, precum Năstase şi Vântu, sau a parlamentarilor, inclusiv ai Puterii.

Hoţia lui Năstase, corupţia endemică propagată de el, hoţia lui Vântu, controlarea candidaţilor la prezidenţiale de către un borfaş ca el, abuzurile antidemocratice ale USL – cu CERTE efecte economice negative pe termen lung, toate astea produc mai multă sărăcie decât nişte măsuri economice dure, necesare, impuse aproape peste tot în Europa, într-o măsură mai mare, sau mai mică.

Acum eşti mulţumit, Traian Băsescu?

Ia te uită în ce stare a ajuns sărmana Constituţie din cauza lui Băsescu. Păi, nu merită suspendat?