Posts Tagged ‘tigani’

Eutherpo, căca-m-aş în gura ta!

Astăzi i-ar ne-am multiculturalizat în autobuz. Şi pe aceeaşi linie.puradel pistolar

I-am bunghit din staţie, unde stăteau de vorbă în trilurile unui telefon mobil. Smiley, chestii hip. Ia te uită, doi ţigănuşi de 14-15 ani care nu o ard pe manele.

Sunt uşor zdrenţăroşi, nu-s genul de ţigani cu bani. Urcăm pe aceeaşi uşă, eu atent la ei  să nu se dea la poşeta soţiei şi-l văd pe deţinătorul telefonului cum se scarpină la carici. Eh, lua-te-ar dracu’ de nespălat.

Ficiorii se postează în spatele vehiculului  şi îşi contină audiţia, absorbiţi, în acelaşi timp, într-o discuţie purtată în gura mare.  Dacă în staţie Smiley se estompa printre zgomotele oraşului, aici, în tubul de metal, Smiley părea că se culcuşise, ca o urechelniţă urlătoare, fix lângă timpanele noastre. Şi nici Demostene nu s-ar fi făcut de râs cu nişte elevi ca cei doi. Ton uşor ridicat, voci pătrunzătoare, până-n fund la taxatoare.

Însă nu apuc să-l muiesc bine pe Smiley în gând, că acesta amuţeşte, ruşinat de discursul meu interior. Iar în locul lui,  pe scena muzicală improvizată în autobuz de cei doi melomani urcă, mânca-ţi-aş, Geronimo Sifilis, sau Sandocan Spaniolu’, sau Elwys Goldatu’, sau morţii mă-sii, un gunoi de felul ăsta.

Lumea din jur, ori iubitoare de manele, ori nespălată de foarte-foarte multă vreme în urechi,  nu zice nici „pâs”. Mă, cât pula mea de toleranţi sunt ăştia?! mă întreb eu. Soţia era verde-brotăcel de silă.

Şi mă întorc pe jumătate spre ei: „Băi, dă şi tu telefonul ăla mai încet, sau opreşte-l!”. Cioroiul mic se uită foarte urât la mine şi nu schiţează nici un gest. Sunt, probabil, de trei ori mai înalt şi mai greu decât el. Dar tot se uită cu ură, plin de tupeu. Mă  întorc complet la el. „N-auzi, mă?! Ce te uiţi aşa?”. Garoiul începe să-şi butoneze telefonul şi dă sonorul mai încet, însă comentează obraznic: „Da’ nu mai ţipa mă, gata, că l-am dat! Şi am dreptu’ s-ascult!”

Hauliu. Are dreptul să asculte?! Ce reziduu de discurs i-a rămas ăstuia în diblă? Ce fel a mânărit memoria lui nişte căcaturi pe care i le-a recitat vreo proastă nefutată de la Organizaţia „Salvaţi Şalvarii”? De unde a mai ieşit şi argumentul ăsta de sorginte oengistă, după cum bănuiesc eu? Din ce căpăţână proastă de hipster nedus la muncă, dar care a muls toată viaţa lui fonduri europene? Paranteză: am avut de-a face cu vreo trei oengişti d-ăştia.  După o vreme , doi dintre ei mi-au propus să le ţepuim organizaţia. Nu masiv, ci aşa, cât să le iasă şi lor de-un suc, de-o friptură de-aia de-a lui MRU.

Asta-mi aduce aminte de un reportaj văzut pe vremuri la un post TV despe mafia imobiliară din Timişoara, controlată de ţigani. Şi era un moment în care bulibaşa cobora nişte scări interioare, cu mascaţii pe lângă el. Şi spunea ţiganul : „Noi avem drepturili noatre!”. Futu-vă-n inimă cu drepturile voastre lipsite de orice obligaţie, de gunoaie ce sunteţi. Asta fac imbecilii de pe la oengeurile ţăgăneşti: le bagă ăstora în cap că au drepturili lor.

O excepţie notabilă (pe care o cunosc eu) de la valul de paraziţi este un ţigan instruit,  Valeriu Nicolae, care înţeleg din presă că se scoboară prin Ferentari, îi ia cu lopata la şcoală şi se pare că scoate ceva din ei.

Nene, dar, dincolo de lipsa şcolii, vorbim aici de un minim bun simţ. Pe care unii dintre ei îl pot avea, cu chiu, cu vai. Data trecută, ţiganii au mârâit ceva, dar au oprit telefonul ăla, până la urmă. Şi erau cinci şase, nu mă puteam impune cu forţa în cazul ăla. L-au oprit pentru că au ajuns la concluzia că deranjează şi, cel mai important, le-a păsat.  E un început firav, dar care arată că se poate. Pentru că nu necesită bani sau alte resurse materiale. E doar un efort de atitudine, este nevoie doar de o minimă bunăvoinţă, de o fărâmă de bun simţ. Sau, măcar, de o inteligenţă procedurală deprinsă din experienţă sau insuflată de familie, pentru a nu stârni furia, sila şi ura celor de lângă tine.

Anunțuri

Domnul ţigan şi garoiul

Două întâmplări din mediul urban.

Ieri seară eram cu soţia în autobuz. Lume puţină, iar în spate, un grup de 5-6 ţigani tineri, de 25 – 35 de ani. Unul dintre ei a apreciat că este foarte oportun să împartă cu  noi nişte manele splendide, mes amis, aşa că a scos un telefon mobil şi i-a dat să cântă difuzorul lui.

Surprins şi iritat, mă întorc spre grupul de melomani. Melomanii se uită rânjiţi la mine, uşor sfidători, oricum, impertinenţi. Ne uităm unii la alţii două secunde şi mă întorc la locul meu.

Telefonul bocea în continuare. Oare vroia la el acasă, la stăpânul său? Unul dintre slujitorii Eutherpei din spatele nostru mârâie  vesel: „Aşa-s ţiganii, nesimţiti”. Cikalaka-cikalaka. Dar nu apucă artistul din telefon să-şi desăvârşească misiunea, că o altă voce: „Hai, mă, opreşte-l.” Cikalaka-cikalaka, telefonul, încă 10 secunde. Apoi, linişte. Linişte.  „Să mă cac în basca lui.” – rupe altă voce tăcerea posomorâtă.  Nu purtam bască în acea seară, aşa că nu m-am considerat vizat de aserţiunea respectivă. Mă simţeam, însă, într-un fel, cu musca pe căciulă.

Coborâm.

Întâmplarea doi. Urc în microbuz, dau cu bună ziua. Şoferul tace, îmi ia banii, nu-mi dă nici un bilet, îi dă bice. E aglomerat, stau în picioare lângă el.

Şoferul e un ţigan tânăr, gras, bulbucat, cam nebărbierit, cu un tricou roz, tip polo, cu gulerul alb ridicat. Stil, eleganţă, rafinament.  Însuşi Jean Paul Gaultier şi-ar fi băgat unghia-n pulă de ciudă.   Mănâncă o felie de pizza înfăşurată într-un celofan mânjit de sos. Haleşte cu poftă, dă restul, conduce din coate, bolovăneşte ochii în jur.

La un moment dat, un copilaş de şcoală generală îl roagă să oprească. Se nimereşte lângă un chioşc. „Ia-mi o Cola la cutie de la chioşc!” gâjâie guşatul şi-i întinde doi lei peste burtă. Copilul, derutat, iniţial, înţelege şi se conformează. În doua secunde, e înapoi cu sucul. Ţiganul ia cola, nu-i zice nimic, în timp ce copilul îi caută privirea pentru a-i răspunde la un eventual „mulumesc”. Garoiul îşi suge dinţii, deschide cutia şi îşi bagă botu-n băşicuţele de cola.

Îmi pare rău că nu m-am întors a doua oară, să le spun „Mulţumesc!” ţiganilor care, atât cât au putut şi ei, au fost lorji.

De ce romii sunt ţigani

Pentru că rumânii îi discrimineşte!! Pentru că nu îi lasă să merge la şcoale!! Pentru că rasismul rumânilor îi ţine în cercul vicios lipsă de educaţie –-> slujbe proaste –-> sărăcie –-> infracţionalitate !!

Parţial, este adevărat ce recită cu ochii închişi nişte băieţi şi fete spălaţi pe creiere.  Există o respingere apriorică a ţiganilor (însă nu numai în România şi nu numai de azi, de ieri), există segregare în şcoli, există sărăcie care naşte hoţie.

Dar, mânca-v-aş, mai există şi alte cauze, mai importante, care ţin exclusiv de cultura şi tradiţiile ţigăneşti şi care determină reacţiile de adversitate faţă de ţigani şi ţigănie. Pe-astea nu vor să le vadă ONG-urile isterice.

Hai să vedem care-s cauzele alea. Puţintică răbdare.

O cetăţeancă, de formaţie jurist, de profesie consultant de specialitate al Curţii Superioare din Pima County, Arizona, pe nume  Iskra Uzunova, a publicat în 2010  un articol în The Arizona Journal of International and Comparative Law. Adică într-o publicaţie de specialitate a Facultăţii de Drept din Arizona, USA. Deci, nu avem de-a face cu un Vadim în fustă.

Articolul, intitulat Roma Integration In Europe: Why Minorities Rights Are Failing, expune frontal câteva din cauzele eşecurilor de integrare a ţiganilor noştri.

Acceptarea culturală a ciordelii, prevalenţa propriului sistem de drept în faţa legilor statului care îi găzduieşte, cultura egocentristă, respingerea cu încăpăţânare a influenţelor externe – toate astea duc la eşecul integrării ţiganilor în orice societate cât de cât civilizată.

Sigur, de ciordit ciordesc fără ruşine şi politicienii şi afaceriştii români. Dar societatea pedepseşte furtul. Pe când, la ţigani nici nu se pune problema de pedeapsă, pentru că ciordeala de la ne-ţigani nu este o infracţiune, ba chiar este ceva mişto.

Under Gypsy law, theft and fraud are crimes only when perpetrated against other Gypsies.  Gaje are seen as overindulgent and exploitative or as fools, and, by some accounts, theft from gaje is even considered praiseworthy.

If a Gypsy steals from another Gypsy, however, “the thief is publicly shamed and banished from the community until he or she has repaid the victim. Gypsies view fraud and theft from gaje not only as permissible, but they also engage in deliberately fraudulent practices. 

„Gaje” înseamnă non-ţigani, „gagii”.

La care se adaugă refuzul unor clanuri ţigăneşti de a lucra pământul, pe care îl consideră spurcat, apoi cutuma sinucigaşă de a retrage copiii, mai ales fetele de la şcoală după ce  se mărită la 12-13 ani etc.

Recomand articolul din link. Este foarte interesant, se parcurge uşor şi poate fi un punct de plecare în abordarea cu succes de dezţigănirii unor oameni. Autoarea e conştientă că super-progresiştii spălaţi pe creier împiedică orice demers cu şanse de reuşită: Discussing nuances of culture and law is understandably difficult in an environment in which even discussion of crime statistics is criticized as fueling stereotypes.

Ălora care se reped să-mi spună că-s hitlerist, le răspund că să mă pupă în cur şi că fetiţa căreia i-am mâncat din farfurie restul  de cărniţă cu zgârci  de pe copănel  de la mâncărica Barbie de pui e ţigancă 100%, o latră şi pisica noastră. Dar o ţigăncuşă a unor ţigani care fug de ţigănie şi mizerie morală şi se dau peste cap să scoată capul la lumină.