Nea Trăiene, UE îţi dă, dar nu îţi bagă şi-n traistă

Băsescu vrea să confirme teoria că nu poate fi învins în alegeri decât de el însuşi.

Săptămâna trecută, în concediu, mi-am propus să mă detaşez puţin de nebunia asta. N-am reuşit, am fost ca o minge de ping-pong, aruncată de o parte şi de cealaltă a fileului, după cum puncta fiecare tabără. Situaţia se menţine şi acum.

Când a intervenit viguros Europa spălată, am crezut că Băsescu o să câştige. Că o să piardă Voiculescu, Ponta şi compania. Presiunile UE i-au obligat pe ăştia să revină la pragul electoral cerut de Curtea Constituţională, mai greu de atins. Gata, câştigă Băsescu, nu se atinge pragul. După asta, au apărut discuţiile legate de referendumul întins pe două zile. Fuck! Se răstoarnă situaţia, iar părea că o să câştige Voiculescu.

Ieri, cică referendumul o să ţină doar o zi, cu program prelungit, totuşi. Hm. Hai, că reînvie speranţa. Poate nu se atinge pragul, cine ştie. Altfel, este evident că cei mai mulţi  – derutaţi, abrutizaţi sau, foarte mulţi, pur şi simplu ticăloşi sau proşti – o să voteze pentru demiterea lui Băsescu.

Aşadar, neatingerea pragului este singura speranţă.

În condiţiile astea, ce face nea Traian?! Se trezeşte să spună el, în mod repetat, că vrea o prezenţă cât mai mare la referendum. Că nu vrea să câştige la masa verde, ca la Liga lui Mitică. Şi că se supără nasol pe cine ar îndemna populaţia să boicoteze referendumul ăsta ilegal şi imoral.

Băsescu se joacă aici cu o miză care nu-i mai aparţine. Ca un administrator de bloc care joacă banii de întreţinere  la păcănele, în prag de iarnă şi de debranşare. Dincolo de scaunul lui, de care a zis că nu-i pasă, este vorba de păstrarea în funcţiune a singurului personaj capabil să garanteze libertatea Justiţiei. Ăsta este un fapt dovedit.  A salvat de la castrare, în mod repetat, DNA şi ANI, când Sergiu Andon, Marton Arpad şi alţii ca ei reuşeau să prindă instituţiile amintite cu cleştii de coaie. A promovat procurori şi miniştri cu competenţa şi caracterele potrivite pentru muit mafia transpartinică. Macovei, Morar, Kovesi, Predoiu.

Din perspectiva asta este indispensabil Băsescu. Pentru că a pus la punct singura armă capabilă să doboare corupt mare. Năstase, SOV, parlamentari, miniştri şi foşti miniştri. Asta mă interesează pe mine, să se rărească marea corupţie, să nu se mai fure de la mine. În rest, cu toată recunoştinţa,  mă fut pe hăhăitul lui şi pe orgoliile lui de super hero când nu e cazul.

Băsescu n-are voie să se dea acum viteaz  şi să atace tancul USL-ist cu sabia, precum ofiţerii ăia polonezi călări, care s-au trezit nas în nas cu o divizie de blindate germane. Pierde sigur. Pierdem noi sigur. Toate sondajele de opinie spun asta. WTF, chiar nu ascultă de nimeni?! Lăzăroiu n-o putea să-i ardă o sticlă goală în cap, să-l lase lat vreo două ore, până trece emisiunea la TV, când ştie că are de gând să iasă cu mesaje mobilizatoare la referendum?

Nu reuşesc să văd vreo şmecherie, vreo strategie deşteaptă în asta. Sper să am o mare revelaţie zilele astea, care să mă dea pe spate.

În altă ordine de idei, aţi sesizat că Europa FM o arde subtil pro USL?

Later edit: Razvan Cucui crede că „supărarea” lui Băsescu pe pedeliştii care fac apel la boicot e o idee bună. Pentru că Băsescu, ca prezident, nu poate să ceară boicotarea consultării boborului, pe când PDL are spaţiul ăsta de manevră. Şi că e utilă o distanţare de un partid prost văzut, dar care transmite, totuşi, mesajul necesar publicului: De referendum, staţi acasă.

Mda, acum ar pica aiurea să o mai dea la întors, odată ce a spus în Parlament că referendumul e legitim şi că le mulţumeşte că-l trimit la popor. Însă tot cred că o răzgândeală ar fi mai puţin periculoasă decât atitudinea de acum. Sau nu?!…Ar întărâta boborul, dacă pare că se fereşte de el? Iată nişte dileme.

Oricum, dacă El Cucui are dreptate, sper să prevaleze mesajul PDL, iar lumea să înţeleagă că Băsescu spune şi el chestii de complezenţă. Dar să le spună mai soft, futu-i, că am vazut oameni de treabă, care spuneau că, asta e, atunci să mergem la vot.

Între timp, a apărut teoria următoare: stăm acasă până pe la ora 18.00, până apar nişte estimări cu prezenţa la vot. Dacă trece ce 40%, sau un nivel care prefigurează atingerea pragului, atunci se merge masiv la vot, petru a vota NU. dacaă nu, nu.

Şi asta mi se pare riscantă. Ce te faci dacă 40% ăla de la ora 18.00 ar fi fost nivelul maxim de prezenţă pe care îl puteau stoarce USL-iştii, iar valul de NU-uri care ar urma ar valida referendumul, fără să îl salveze, însă, pe Băsescu?